Complexul solar din deșertul Mojave, renumit pentru vasta rețea de oglinzi ce reflectau lumina solară către turnuri impozante, a fost considerat un simbol al progresului în domeniul energiei regenerabile.Proiectul a captat atenția globală la începutul anului 2014, când a început să funcționeze, promițând să furnizeze energie curată și să reducă dependența de sursele tradiționale de energie pe bază de combustibili fosili. Cu toate acestea, după aproape 11 ani de operare, centrala se va închide în curând.
Mulți au avut așteptări mari de la această centrală termică solară, crezând că va demonstra superioritatea sa față de metodele clasice de producere a energiei, având în vedere că, în momentul construcției, panourile fotovoltaice erau mai puțin eficiente și mai scumpe. Totuși, evoluția rapidă a tehnologiei, scăderea prețurilor la panouri și noile soluții pentru stocarea energiei au făcut ca acest proiect să devină mai puțin competitiv. În 2026, se preconizează închiderea oficială a centralei și reconversia terenului pentru utilizarea unor tehnologii solare mai moderne, conform Playtech.
De ce nu a avut succes tehnologia concentrată? În teorie, sistemul solar concentrat (cunoscut și sub denumirea de energie solară termică) părea a fi o soluție ingenioasă: o rețea de oglinzi motorizate care urmau soarele și concentrându-l către turnuri echipate cu boilere. Căldura generată astfel produce abur, care pune în mișcare turbinele, generând electricitate fără a fi nevoie de arderea vreunui combustibil. Un alt avantaj propus era stocarea energiei sub formă de căldură, permițând furnizarea de energie și pe timpul nopții sau în zilele cu cer înnorat.
În practică, însă, alinierea precisă a oglinzilor și întreținerea complexității infrastructurii s-au dovedit a fi mult mai dificile decât anticipase. Orice mică eroare în poziționarea heliostatelor reducea semnificativ eficiența întregului sistem. De asemenea, costurile de întreținere au fost mult mai mari decât se estimase inițial, iar randamentele obținute au fost sub așteptări. Pe măsură ce prețul panourilor fotovoltaice a scăzut și soluțiile de stocare au devenit mai accesibile, tehnologia bazată pe turbine și abur nu a mai fost o opțiune competitivă.
Un alt aspect important a fost legat de costurile ridicate și de contractele semnate pentru achiziționarea energiei înainte de prăbușirea prețurilor panourilor fotovoltaice. În 2009, atunci când au fost stabilite acordurile, centralele solare concentrat concura cu alte tehnologii mai scumpe și prețurile energiei păreau rezonabile. Între timp, costul panourilor fotovoltaice a scăzut considerabil, iar soluțiile de stocare au devenit mult mai performante, făcând investițiile în parcuri solare mult mai avantajoase pentru utilizatori și companiile de utilități.
În plus, localizarea centralei într-o zonă de habitat fragil, unde trăiau specii protejate precum țestoasa de deșert, a stârnit controverse. Deși au fost implementate măsuri de relocare și protecție a faunei sălbatice, mulți ecologiști au considerat că proiectul reprezenta o intervenție prea agresivă asupra mediului. Mai mult, incidentele în care păsări erau ucise de razele concentrate au adus critici suplimentare.
Această poveste subliniază că nu toate tehnologiile inovatoare reușesc să se mențină pe termen lung. Uneori, soluțiile inițiale, deși ambițioase, devin mai greu de implementat sau sunt depășite de alternative mai simple și mai economice. Este important să urmărim evoluția energiei regenerabile, deoarece inovațiile aduc soluții mai accesibile și mai sustenabile. Eșecurile din trecut pot deschide drumul pentru succesul noilor tehnologii, accelerând astfel tranziția către un viitor mai ecologic.
