Prima mare sărbătoare după Paște. Ce se face de Izvorul Tămăduirii pentru sănătate, protecție divină și belșug. Tradiții și obiceiuri din bătrâni

Sărbătoarea Izvorul Tămădurii îşi trage numele de la o minune săvârşită de Maica Domnului prin apa unui izvor cu putere tămăduitoare, descoperit, prin mijlocirea Fecioarei Maria, de Leon I (457 – 474), cu puţin timp înainte de a ajunge împărat.

Tradiția spune că Leon se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon a căutat în apropiere un izvor, dar nu l-a găsit.

Vezi și Atenție, șoferi! Amenzi record în 2026 pentru lipsa ITP și RCA. Pe lângă sancțiunile de mii de lei, poliția îți confiscă talonul auto

La un moment dat, a auzit-o, însă, pe Maica Domnului zicându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.

Leon va găsi, în cele din urmă, un izvor din care îi dă orbului să bea. I-a spălat faţa cu această apă, iar orbul a început să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică numită „Izvorul Tămăduirii”, închinată Maicii Domnului.

Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. În semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la căderea Constantinopului.

De-a lungul anilor, apa acestui izvor ar fi vindecat multe boli şi ar fi tămăduit diferite răni şi suferinţe. Biserica „Izvorul Tămăduirii” a devenit un centru de manifestare a puterii şi milostivirii Fecioarei Maria faţă de cei în suferinţă. Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului) se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie datează din secolul al XIX-lea, dar la subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există până astăzi izvorul cu apa tămăduitoare de atunci.

Casele credincioşilor sunt stropite de preoţi cu apă sfinţită, de Izvorul Tămăduirii

Alături de Hristor, care se arată în această săptămână ca izvor al vieţii şi învierii, Maica Domnului apare ca ocrotitoare a vieţii şi „Izvor al tămăduirilor”. În această zi sfântă, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, după o rânduială specială.

În unele părţi din România, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită. În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune şi aiasmă, cuvânt ce vine de la iazmă, care are sensul de „arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”.

Contrar sensului originar de „apă sfinţită”, explicația ar fi următoarea explicaţie: După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga „arătarea urâtă şi rea”, adică duhurile rele.

Izvoare tămăduitoare

Mănăstirea Ghighiu este celebră nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, ci şi prin izvorul ei tămăduitor. La Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există, de asemenea, un izvor cu apă vindecătoare. Alte locuri cu apă vindecătoare sunt Mănăstirile Horaicioara şi Prislop.

Tradiţii şi obiceiuri

Vineri, de Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenţi din anumite zone ale ţării obişnuiau să facă legământul juvenil – în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit.

Persoanele ”legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce se întâlneau anual ori după căsătorie, la Rusalii. După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca niște fraţi şi surori.

În tradiţia populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se însănătoșesc. Cu Agheasma Mică se stropește toată casa.

Se mai spune că, în această zi de mare sărbătoare, apele sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă.

Femeile nu trebuie să spele, să calce și să croiască îmbrăcăminte, pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Citește și Care pensionari pierd lunar câte 240 de lei în 2026. Ajutor financiar de la Ministerul Muncii

Tot în această zi, țăranii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole. Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului inclusiv grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. De asemenea, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.