Teodora, o IT-istă din Iași, a dat zgomotul orașului pe tihna satului. Tânăra a pus bazele unei microferme de flori: „Îmi doresc să lucrez cu natura, nu împotriva ei”

Dorința de a se muta la sat a apărut, parcă, de nicăieri, în perioada liceului. Și nu a mai dispărut. Mult timp, părinții ei au crezut că mutatul la țară este doar un vis pasager al Teodorei, dar când și-au dat seama că nu este vorba despre așa ceva, și-au susținut copilul din toate punctele de vedere.

Între timp, tânăra a devenit IT-istă, iar faptul că angajatorul i-a permis să lucreze remote a fost o bilă albă pusă în bolul deciziei de a se muta în mediul rural. Părinții ei i-au cumpărat casă în comuna ieșeană Dobrovăț și i-au spus că dacă nu se adaptează traiului de acolo, se poate muta înapoi la oraș, iar ei să se mute în locul ei, la țară.

Nu a fost cazul, însă. Deși nu avea experiența traiului la țară, tânăra a învățat repede. Azi, Teodora deține o microfermă de flori de sezon și vrea să se extindă și pe partea de legume.

„Avem aproape doi ani de când am achiziționat casa, împreună cu părinții, dar practic, de un an și jumătate m-am mutat aici. Până am amenajat, până am făcut ce trebuie aici, a trecut jumătate de an. M-am mutat la țară pentru că îmi doream să fac asta. De vreo câțiva ani mă gândeam să mă mut undeva unde e liniște, unde pot să fac o fermă de flori.

Bunicii mei locuiesc în oraș, dar, la un moment dat, când aveam vreo 12-13 ani, s-au mutat la țară. Mai mergeam așa, câte o săptămână, deci nu știam exact ce înseamnă viața la țară. Am vrut să încerc, să experimentez.

Părinții mei au crezut inițial că e doar o idee când le-am spus că vreau să mă mut la țară. Dar, când au văzut că tot le arăt case, m-au susținut. Casa e cumpărată de ei, pentru că la 25 de ani nu poți să-ți cumperi singur. Lor le-a plăcut mereu zona aceasta și au spus că, dacă e prea greu pentru mine, o să mă mut din nou la oraș, iar ei să se mute la țară.

Dar nu cred că o să mă mut înapoi. Ei mă susțin foarte mult. Mai ales tata, că și lui îi place să grădinărească și atunci vine și mă ajută la muncile efective, pentru că sunt munci pe care nu le pot face sau am nevoie să le fac împreună cu cineva la construcții, la ce mai este nevoie”, povestește Teodora Irimia pentru BZI.

În prezent, microferma de flori numită Grădina cu tihnă numără 700 de lalele din diferite specii, dar și flori de sezon.

„Mie îmi plac foarte mult  florile și am vrut să fac o microfermă de flori. Am început treptat să fac asta, iar anul acesta am ajuns să am 700 de lalele. Avem flori de sezon, din aprilie până în octombrie. Aș putea spune că e anul doi de fermă, pentru că anul trecut am început să experimentez, din punct de vedere climatic. Mi-am dorit să observ clima, când e primul îngheț, când pot să plantez.

Mereu ai de învățat când lucrezi cu natura, nu poți să o controlezi cum îți faci tu planurile. Am ideea aceasta, de a face ceva la nivel mai mare. Pun 5 lalele pentru mine, dar dacă tot pun, atunci să pun mai multe. Anul acesta am avut 700 de flori. Pare mult, dar e puțin pentru o fermă cu flori. Am avut un solar, am pregătit cultura și sunt în perioada de învățare. Nu am lalele pe 14 februarie, de exemplu, pentru că eu vreau să am flori în câmp. Pregătesc terenul pentru o suprafață mai mare cu flori”, explică Teodora.

De asemenea, Teodora vrea să își amenajeze o grădină cu legume și verdețuri și să crească animale. Își dorește să pună pe masă bucate din propria grădină.

„Eu îmi doresc să fac agricultură regenerativă, să lucrez mai mult cu natura, nu împotriva ei. Atunci, era foarte mult și nu am putut să gestionez, mai ales că eu am un job, lucrez de acasă în IT. Am pus niște culturi de acoperire. Când o să decid, pun bienale sau perene la anul. Cum spuneam, încă învăț despre viața la sat, iar aici e exact ce îmi doream […] Cu siguranță mai am de învățat multe de făcut, pentru că nu le știu pe toate. Iar la țară e mereu ceva de făcut. Nu m-am săturat de viața de aici, ca să zic. Până și iarna, când mă duc să clădesc lemne, am o bucurie”, mai spune Teodora.