Societate
Românii care vând haine, telefoane sau obiecte second-hand pe internet pot plăti impozite. Ce reguli trebuie să respecte
Vânzarea bunurilor personale pe platformele digitale poate genera poate genera obligații privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale, potrivit unei analize realizate de EY România, transmite Agerpres. Nu orice vânzare pe internet este considerată o activitate comercială, însă frecvența tranzacțiilor, scopul acestora și circumstanțele în care sunt realizate pot influența tratamentul fiscal. În anumite situații, persoanele fizice pot avea obligația de a achita impozit pe venit și contribuții sociale.
Când trebuie să plătească românii impozit pentru produsele vândute online
Potrivit specialiștilor EY România, există o diferență importantă între persoanele care vând ocazional obiecte personale de care nu mai au nevoie și cele care desfășoară o activitate constantă, cu scopul de a obține profit.
„Din perspectivă fiscală, contează dacă vorbim despre vânzarea unor bunuri din patrimoniul personal sau despre o activitate cu caracter economic. Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, fără a detalia însă condițiile în care această regulă se aplică.
De exemplu, vânzarea ocazională a hainelor, mobilierului sau a altor obiecte personale pe care nu le mai utilizăm este diferită de realizarea unor tranzacții cu regularitate și continuitate, pentru obținerea de venituri. Atunci când activitatea are aceste din urmă caracteristici, veniturile pot intra în sfera celor obținute din activități independente, cu implicații atât din perspectiva impozitului pe venit, cât și a contribuțiilor sociale. Totodată, lipsa continuității nu înseamnă neapărat că veniturile obținute sunt neimpozabile.
În anumite cazuri, acestea pot fi încadrate fiscal și în categoria veniturilor din alte surse”, se arată în analiza semnată de Claudia Sofianu, partener, și Cătălina Butan, senior manager, în cadrul EY România.
„În practică, această distincție nu este întotdeauna evidentă. Legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru veniturile obținute din vânzarea bunurilor second-hand, astfel că faptul că un bun este second-hand sau că este vândut pe o platformă digitală nu stabilește, singur, tratamentul fiscal. Contează circumstanțele concrete ale fiecărui caz”, se precizează în analiză.
Ce înseamnă regulile DAC7 și când pot fi raportate vânzările către ANAF
Un alt aspect important pentru persoanele care comercializează produse pe internet este reprezentat de directiva europeană DAC7, care stabilește obligații de raportare pentru operatorii platformelor digitale, care trebuie să transmită autorităților fiscale informații despre anumite tranzacții realizate de utilizatori.
„Dincolo de tratamentul fiscal, contează și ce informații despre aceste tranzacții ajung la autorități. Regulile europene privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, cunoscute sub denumirea DAC7, stabilesc anumite obligații de raportare pentru operatorii platformelor digitale. DAC7 nu introduce, în sine, noi impozite, taxe sau contribuții obligatorii, ci permite autorităților fiscale să primească informații privind anumite tranzacții realizate pe aceste platforme. Faptul că o tranzacție este raportată nu stabilește însă tratamentul fiscal al veniturilor obținute de o persoană fizică’” se menționează în analiză.
Pragul de 2.000 de euro și cele 30 de tranzacții: când intră vânzătorii în raportările DAC7
Regulile europene prevăd două condiții care trebuie îndeplinite simultan pentru ca un vânzător de bunuri să fie exclus de la raportarea DAC7. Astfel, persoanele fizice nu intră în această categorie de raportare dacă, într-un an calendaristic, prin intermediul aceleiași platforme au realizat mai puțin de 30 de tranzacții, au obținut o contraprestație totală de cel mult 2.000 de euro.
Dacă una dintre aceste condiții nu mai este îndeplinită, excluderea de la raportare nu se mai aplică. Cu alte cuvinte, atingerea pragului de 30 de tranzacții sau depășirea sumei de 2.000 de euro poate determina raportarea informațiilor către autoritățile fiscale.
Este important însă de reținut că aceste limite nu reprezintă praguri de impozitare. Depășirea lor nu înseamnă automat că persoana trebuie să plătească impozit, după cum nici încadrarea sub aceste limite nu garantează că veniturile sunt neimpozabile.
Câte persoane au fost verificate de ANAF în prima jumătate a anului 2026
Datele publicate de ANAF arată că autoritățile fiscale au intensificat verificările privind situația veniturilor și patrimoniului persoanelor fizice.
„În aceeași perioadă, au fost finalizate 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare, în urma cărora au fost constatate suplimentar aproximativ 255 de milioane de lei. Aceste date nu privesc în mod specific vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, dar oferă o imagine mai largă asupra activității autorităților fiscale în zona persoanelor fizice”, se mai arată în document.
Cum sunt impozitate vânzările online în alte țări europene
Regulile privind comercializarea bunurilor personale diferă de la o țară la alta, chiar dacă raportarea tranzacțiilor prin platformele digitale urmează un cadru european comun.
În Franța, vânzarea obiectelor personale de care proprietarul nu mai are nevoie este, în general, neimpozabilă. Există însă excepții pentru anumite categorii de bunuri și tranzacții cu valori ridicate.
În Germania, obiectele utilizate în viața de zi cu zi sunt excluse din regimul aplicabil anumitor vânzări private. Pentru alte bunuri, revânzarea într-un interval de cel mult un an de la achiziție poate avea consecințe fiscale.
În Olanda, autoritățile fac diferența între vânzarea ocazională a obiectelor personale, care este de regulă neimpozabilă, și achiziționarea produselor în scopul revânzării cu profit, activitate care poate genera venituri impozabile.
Consultantele EY România recomandă persoanelor care folosesc platformele digitale pentru vânzarea bunurilor personale să păstreze documentele și informațiile referitoare la produsele comercializate, numărul tranzacțiilor și sumele încasate. Aceste dovezi pot fi importante în cazul în care ANAF solicită explicații privind proveniența veniturilor sau natura activităților desfășurate.
„Cei care vând astfel de bunuri este util să verifice ce obligații fiscale li se aplică și să păstreze documentele și informațiile relevante privind bunurile vândute, tranzacțiile efectuate și prețurile de vânzare. Aceste informații pot fi utile dacă autoritățile fiscale solicită clarificări. Întrebarea nu este doar unde vindem, ci și ce vindem și cum desfășurăm activitatea’, concluzionează reprezentantele EY România.
