Povestea celor patru frați născuți la doar 26 de săptămâni, îngrijiți la Maternitatea Brașov. Tatăl: „Nu credeam că măcar unul va veni acasă”

Cei patru frați au venit pe lume la numai 26 de săptămâni, atât de mici încât fiecare cântărea aproximativ 750 de grame. Aveau nevoie de îngrijiri complexe, de terapie intensivă și de o echipă care să poată susține patru începuturi de viață deodată. Maternitatea Brașov a avut capacitatea să-i primească pe toți. Așa au rămas împreună, în același spital, până când au putut pleca acasă.

Părinții au așteptat patru ani să aibă un bebeluș până să facă FIV. „A fost șocant când am aflat că avem patru copii. Bunul Dumnezeu mi-a dat puterea să duc la capăt sarcina și ne va da în continuare puterea să îi și creștem.”

„Ne chinuiam de patru ani să avem un bebeluș și nu reușeam. Și, la Miercurea Ciuc, prin inseminare, au venit patru bebeluși foarte frumoși. Nevasta unu, eu doi, au venit patru.”

Născuți prematur la Miercurea-Ciuc, cei mici au avut nevoie de ajutorul Maternității Brașov.

„Surpriza a fost nu numai că erau foarte mici, având o vârstă de sarcină de 26 de săptămâni, dar erau și patru, așa că a fost o provocare. La acel moment nu se știa exact cum îi vom îngriji, se punea problema unor transferuri la diferite centre de nivel 3. Din fericire pentru ei, Brașovul avea atunci capacitatea să îi primească și să îi îngrijească.”, a declarat Olimpia Petrescu, șefa Secției de Neonatologie.

Au urmat aproximativ trei luni de spitalizare, cu monitorizare permanentă și îngrijiri în incubatoare. La început, în jur de 750 de grame fiecare. Înainte de externare, fiecare depășise 2,5 kilograme. Între aceste două cifre încape munca unei echipe întregi.

A contat și Banca de Lapte a maternității. Mama nu putea asigura singură cantitatea necesară pentru patru nou-născuți, fiecare cu aproximativ șapte mese pe zi.

„Nu a fost greu, am știut că sunt pe mâini bune și că copiii vor fi bine. Patru ani nu s-a întâmplat nimic și, dintr-odată, au venit patru copii”, spune mama celor patru micuți.

Însă lunile în care copiii au rămas internați au avut greutatea lor: „Cele trei luni de după au fost foarte grele. Pentru că n-au fost cu mine. Veneam la spital, veneam la fiecare două zile, dar tot nu erau mereu cu mine. Știam că sunt pe mâini bune, că sunt aici să crească, să fie bine”.

„Pur și simplu nu credeam că măcar unul va veni acasă, iar acum vin acasă toți patru.”, mărturisește tatăl micuților.

Luni, părinții au venit să-i ia, cu emoții și cu brațele pline de hăinuțe și accesorii. După patru ani în care au așteptat un copil și aproape trei luni în care au așteptat să-i poată lua din spital, începe viața împreună, acasă, în șase.