Oana Gheorghiu, mesaj la 8 ani de la protestele din 10 august 2018: „Va veni ziua în care veți plăti. Oamenii vă vor trimit exact acolo unde vă este locul: în lada de gunoi a istoriei”

Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a transmis un mesaj la opt ani de la protestele din 10 august 2018, acuzând faptul că, până în prezent, nimeni nu a fost condamnat definitiv pentru intervenția jandarmilor împotriva manifestanților din Piața Victoriei.

„Pe 10 august 2018, oamenii au ieșit în Piața Victoriei să protesteze împotriva sistemului corupt patronat de Liviu Dragnea, președintele de atunci al PSD-ului, și a guvernului Dăncilă pe care acesta îl păpușea. Pentru a înăbuși protestele, oamenii pașnici au fost gazați de Jandarmeria Română.

După 8 ani, nimeni nu a fost găsit vinovat definitiv pentru gazarea a 30.000 de oameni, în acea noapte fatidică de 10 august. Cum nimeni n-a fost găsit vinovat pentru victimele Mineriadelor. Cum nimeni n-a fost găsit vinovat pentru morții de la Revoluție”, a scris Oana Gheorghiu pe Facebook.

Vicepremierul interimar și-a îndreptat apoi mesajul către politicienii despre care susține că încearcă să își ascundă faptele de corupție.

„Nu am uitat.

Nu vom uita.

Va veni ziua în care veți plăti.

Chiar dacă justiția nu va reuși, oamenii vă vor trimite exact acolo unde vă este locul:

În lada de gunoi a istoriei”, a transmis Oana Gheorghiu.

Iată cum au fost perceputele evenimentele din 10 august 2018 de către Oana Gheorghiu, aflată atunci în mijlocul protestatarilor.

„Am ajuns în Piața Victoriei la 17:30. Primul lucru pe care l-am văzut, în partea dinspre Calea Victoriei, a fost un număr uriaș de jandarmi, toți foarte, foarte tineri, echipați ca pentru război.

Erau niște copii ținuți în soare, la 35 de grade, îmbracați ca de iarnă, cu cagule și căști pe cap, înarmați până în gât. Nu am văzut ca acei copii să aibă măcar apă.

Psihologii ar putea explica nivelul de stres și surescitare al unui om ținut ore în șir, în căldură îngrozitoare, cu kg de echipament pe el, supraîncălzit și fără hidratare… acei copii sigur nu mai puteau gândi limpede. Mi-au dat lacrimile privindu-i și gândindu-ma la ce sunt supuși și ce le fac șefii lor.

Oamenii îi dojeneau pașnic, nu existau violențe, dar aceste dojeni așezate peste supraîncălzire și deshidratare creau în acei copii o stare de tensiune care se putea observa în privirea lor.

Am plecat mai departe, în piață, și am ajuns în dreptul guvernului, în colțul dinspre Bd Aviatorilor. Aici era umbră, iar jandarmii, de data asta, erau îmbrăcați mult mai comod, fără cagule și fără atâta echipament. Iar aceștia nu mai păreau la fel de tineri.

Cum au fost formate efectivele de jandarmi? A existat o tactică de surescitare a jandarmilor? S-au folosit jandarmi tineri, fără experiență, puși într-un context stresant uriaș pentru a fi mai ușor de manipulat să acționeze împotriva oamenilor pașnici?

Sper ca aceste întrebări să fie puse de anchetatori jandarmilor.

Căci aceasta arată întenția evidentă de a acționa cu brutalitate, împotriva oamenilor pajnici.

Primele gaze lacrimogene s-au dat în piață, înainte de ora 18:00, cănd încă nu erau prea mulți oameni, poate câteva sute, poate 1.000. Dacă atunci, acolo existau „ultrași” ar fi fost foarte ușor de identificat și extras. Nu am văzut să se întâmple asta.

De ce s-au dat gaze la acea oră?

De ce au continuat gazele ritmic, în mijlocul oamenilor pașnici?

De ce nu au intrat să-i ridice pe cei câțiva, poate zeci, poate 100 de instigatori?

De ce am fost toți supuși unui tratament inuman?

Se spunea că la ora 23 Jandarmeria are ordin să ne disperseze, să elibereze piața. Acest lucru s-a confirmat căci ritmul cu care s-au dat gazele s-a accelerat… Zgomotul era precum cel al focurile automate de mitralieră.

Oamenii au început să fugă, să se refugieze.

Lacrimile curgeau și cu greu se putea respira.

La 22:30 am plecat spre Bd Aviatorilor. Zeci de jandarmi călare și alții cu câini stăteau pregătiți de intervenție.

La ora 1 noaptea am decis să merg spre Piața Victoriei să-mi recuperez mașina. Am fost uimită să văd bulevardul Mihalache plin de oameni, cei mai mulți stăteau de vorbă pe trotuar.

Pe măsură ce mă apropiam de Piața Victoriei erau tot mai puțini oameni, dar fumul gros și mirosul înțepător al gazelor lacrimogene devenea din ce în ce mai dens.

Era ireal ce am văzut: aproape de intersecția cu Banu Manta o „armată” de jandarmi arunca cu gaze lacrimogene pe bulevard, în dreptul blocurilor în care locuiesc sute de oameni.

Nu se putea respira, lacrimile curgeau, sentimentul era de război, război adevărat.

Am fugit pe bulevardul Banu Manta pentru a scăpa de gaze. Când am ajuns într-o zonă respirabilă ne-am oprit să ne uităm… era de neînțeles ce se întâmpla acolo.

Dacă ar fi fost instigatori, ultrași violenți, forțele de intervenție a statului ar fi putut ajunge cu ușurință la ei, așa cum am ajuns noi.
Erau câtiva oameni, iar eu nu i-am văzut să facă ceva în afară de a înjura.

De ce s-a dat cu gaze lacrimogene pe un bulevard plin de locuințe și nu s-a încercat prinderea celor considerați violenți?
Înțeleg că nu este singurul bulevard pe care s-a întervenit și jandarmeria trebuie să ne explice de ce aceste acțiuni?

De ce?

Și eu, ca cetățean, aș vrea să știu câți bani a costat această intervenție.

Aș vrea să știu cât m-a costat să fiu gazată în țara mea, de la care nu vreau nimic mai mult decât cinste, democrație și libertate”, a scris, la acel moment, Oana Gheorghiu.