Societate
Europa, în pragul unei revolte generale a tinerilor. Generația care refuză să moară în războaiele altora. 20 noiembrie, ziua în care continentul ar putea fi zguduit de proteste
Europa este tot mai aproape de un moment de tensiune socială de mare intensitate. În timp ce majoritatea guvernelor discută probleme de apărare, de recrutare și majorarea bugetelor pentru aceste acțiuni, organizațiile de tineret au luat măsuri ieșite de sub control și pregătesc un răspuns care depășește granițele unei singure țări. Data aleasă este 20 noiembrie 2026, când International Youth Strike (IYS) cheamă elevii și studenții la o zi internațională de greve, manifestații și acțiuni în universități.
Apelul a fost lansat oficial pe 10 august, iar organizatorii îl descriu ca fiind începutul unei mișcări internaționale antimilitariste. Mesajul ar fi unul clar, cel puțin cel de suprafață: tinerii nu vor ca educația, sănătatea, locuințele și serviciile publice să fie împinse pe plan secund în numele pregătirilor militare. Pe rețelele sociale a circulat inclusiv un afiș care enumeră 48 de țări și capitale care ar găzdui astfel de mobilizări.
Franța, locul unde revolta a ajuns la violențe alarmante
De revolta tinerilor profită și alte organizații pro violență, iar escaladările din Franța sunt exemplul cel mai clar. Nemulțumirile elevilor au început în septembrie, pornind de la probleme concrete: lipsa profesorilor, clase supraaglomerate, clădiri școlare degradate și dificultăți legate de sistemul de admitere în universități, Parcoursup. Iar revendicările au trecut rapid de limitele sistemului educațional. Studenților li s-au alăturat sindicate și cetățeni nemulțumiți de creșterea costului vieții, de prețurile carburanților și de problemele legate de salarii și pensii.
Pe 17 octombrie, manifestațiile au luat amploare la nivel național. Ministerul francez de Interne a estimat aproximativ 550.000 de participanți, în timp ce organizatorii au avansat cifra de 800.000.
Cea mai gravă problemă este că în multe orașe au fost raportate confruntări violente cu poliția, jafuri, incendii și atacuri asupra unor clădiri publice. Aici putem fi siguri că organizatori nu mai sunt generații de elevi sau studenți care vor educație asigurată pe viitor.
Din Franța în Italia și Germania: revolta capătă dimensiune internațională
Mișcarea nu mai privește exclusiv Franța. În Italia, elevii și studenții au început să promoveze acțiuni de solidaritate cu protestatarii francezi. Conform ANSA din 2 octombrie, au fost anunțate manifestații la Roma și Genova, în perspectiva unei mobilizări internaționale în noiembrie.
Napoli și Torino figurează, de asemenea, printre orașele menționate în apelurile de mobilizare. Și la Milano au existat confruntări violente, lupte de stradă și jafuri.
Nemulțumirile italienilor combină problemele educației și ale nivelului de trai cu opoziția față de militarism și față de implicarea instituțiilor de învățământ în proiecte asociate industriei de apărare.
În Germania, tensiunea are o componentă suplimentară: opoziția față de recrutare și față de introducerea sau extinderea serviciului militar obligatoriu.
Grupurile implicate în mișcarea „Greva școlară împotriva recrutării” au promovat aceeași dată, 20 noiembrie, pentru acțiuni de protest.
Franța, Italia, Germania, Spania, Croația și Slovenia sunt printre statele menționate în campania internațională.
În Belgia, nemulțumirile privind sistemul școlar au alimentat, la rândul lor, proteste recente.
Ceea ce se conturează este o încercare de a conecta mișcări naționale diferite printr-un mesaj comun, nu dovada existenței unei revolte deja coordonate în fiecare țară europeană.
800 de miliarde pentru apărare. La cine ajunge însă factura socială?
Centrul conflictului are la bază curiozitatea multora cu privire la cât trebuie să investească Europa în securitate și ce consecințe vor suporta locuitorii țărilor membre. International Youth Strike invocă planul ReArm Europe, asociat unui obiectiv de mobilizare a aproximativ 800 de miliarde de euro pentru apărare.
Pentru organizatori, această reprezintă prioritățile unei Europe care pregătește investiții militare masive, în timp ce tinerii reclamă probleme în educație, sănătate, locuințe și protecție socială. Cu toate acestea însă, existența planului nu demonstrează automat că fiecare investiție militară produce o reducere echivalentă a cheltuielilor sociale. Este vorba despre o interpretare politică pe baza căreia se construiește o campanie.
Cinci revendicări care ne demonstrează că miza este mai mare decât educația
Manifestul International Youth Strike cuprinde cinci direcții politice.
Prima face referire la oprirea militarizării și a reînarmării, cu redirecționarea resurselor către educație, sănătate și servicii publice.
Cea de-a doua privește eliminarea serviciului militar obligatoriu. Coaliția respinge inclusiv formele voluntare de serviciu militar și se opune transformării școlilor și universităților în instrumente de recrutare. A treia revendicare vorbește despre solidaritatea cu popoarele considerate oprimate, combaterea imperialismului, colonialismului, ocupației și apartheidului, precum și susținerea autodeterminării.
A patra direcție privește justiția climatică și socială, inclusiv combaterea dependenței de combustibilii fosili. În sfârșit, organizațiile cer apărarea drepturilor democratice și combaterea autoritarismului, represiunii, rasismului, patriarhatului și extremei drepte. Așadar, 20 noiembrie nu este prezentat doar ca o zi de protest împotriva recrutării, ci ca punctul de pornire al unei mișcări politice internaționale cu o agendă mult mai largă.
Ce riscă europenii dacă protestele scapă de sub control?
La o astfel de situație gravă există riscuri pe măsură. Primul este dat de
repetarea confruntărilor violente descrise în Franța, mai ales acolo unde revendicările studențești se suprapun peste nemulțumiri economice și politice.
Un al doilea risc este adâncirea rupturii dintre generațiile tinere și guvernele care susțin creșterea cheltuielilor militare, iar al treilea ar putea fi dat de radicalizarea dezbaterii publice: o discuție necesară despre securitatea Europei s-ar putea transforma într-o confruntare în care orice compromis devine imposibil. De partea cealaltă, guvernele ar putea ignora situația și ar putea considera aceste proteste doar o problemă de ordine publică.
