Societate
Drama bătrânilor din România. Datele ABC: 1,35 milioane de bunici locuiesc singuri
În mediul urban, trei din cinci bătrâni se confruntă cu singurătatea, iar unul din patru vorbește cu cel mult o persoană într-o lună. Sunt cifrele unei realități care riscă să devină una dintre marile probleme sociale ale următorilor ani, într-o țară care îmbătrânește rapid și în care tot mai mulți copii trăiesc departe de părinți. De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, marcată pe 1 octombrie, Alianța Binelui Comun (ABC) publică Barometrul „Bătrânii singuri. Drama nevăzută a României”, o analiză a singurătății, izolării sociale și crizei îngrijirii într-o Românie care îmbătrânește.
România intră în deceniul bătrânilor singuri
La începutul anului 2026, 20,5% din populația rezidentă a României avea cel puțin 65 de ani. Asta înseamnă aproape 3,9 milioane de persoane și, practic, mai mult de un român din cinci. Iar presiunea demografică va continua să crească. Potrivit datelor analizate în Barometrul ABC, ponderea populației de peste 65 de ani ar putea ajunge la aproximativ 31% până în 2050. În același timp, generațiile active sunt mai mici și mai mobile, iar numărul celor care pot asigura îngrijirea informală scade în raport cu numărul vârstnicilor care ar putea avea nevoie de ajutor. Problema nu este însă doar că România va avea mai mulți vârstnici. Se schimbă și familia pe care sistemul s-a bazat, implicit, timp de decenii.
Aproximativ unul din trei seniori români locuiește singur. Datele prezentate în Barometru arată că, în 2019, erau 1,231 milioane de persoane de peste 65 de ani aflate în această situație, iar o estimare din 2025 indică aproximativ 1,35 milioane. A locui singur nu înseamnă automat a te simți singur. Dar datele privind relațiile sociale arată o realitate îngrijorătoare. În mediul urban, trei din cinci seniori se confruntă cu singurătatea, iar pentru aproape 310.000 nivelul este estimat ca fiind foarte ridicat. Mai mult, unul din patru vorbește cu cel mult o persoană într-o lună, iar o treime dintre vârstnicii urbani spun că beneficiază aproape deloc de sprijin moral și practic.
Una dintre marile schimbări ale ultimelor decenii este distanța dintre generații. 29% dintre seniorii din mediul urban spun că nu își au copiii aproape, pentru că aceștia locuiesc fie în alt oraș, fie în altă țară. Telefonul și apelurile video pot păstra legătura. Banii trimiși acasă pot plăti facturi sau anumite servicii. Dar distanța devine critică atunci când un părinte nu mai poate merge singur la medic, are nevoie de ajutor pentru cumpărături sau treburile casei ori își pierde treptat autonomia. Barometrul ABC atrage atenția că politica publică nu ar trebui să transforme migrația într-o vină a familiei. Problema este dacă România poate construi un sistem în care prezența fizică a copilului să nu fie condiția pentru o bătrânețe sigură.
Aproape 30% dintre seniori, în risc de sărăcie sau excluziune socială
Singurătatea devine și mai dificilă atunci când se suprapune peste lipsa banilor. În 2024, 29,3% dintre persoanele de peste 65 de ani din România se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 19,5% media Uniunii Europene. În același timp, 19,6% dintre seniorii români erau afectați de deprivare materială și socială severă.
Pentru un vârstnic care locuiește singur, vulnerabilitatea financiară poate însemna mai puține ieșiri, renunțarea la transport sau imposibilitatea de a plăti un îngrijitor. Uneori, lucruri aparent mici – un aparat auditiv, recuperarea medicală, adaptarea locuinței sau câteva ore de ajutor pe săptămână – pot face diferența între autonomie și izolarea în propria casă.
Semnalul care schimbă discuția: 59% dintre seniori ar accepta ajutor
Una dintre concluziile importante ale Barometrului este că 59% dintre seniorii urbani se declară deschiși la programe de sprijin. Cifra pune într-o altă lumină ideea că vârstnicii nu vor să primească ajutor. Problema este și dacă acel ajutor există suficient de aproape de ei, dacă este accesibil și dacă oamenii știu unde să îl găsească. Capacitatea actuală a sistemului rămâne redusă. România alocă doar 0,3% din PIB îngrijirii de lungă durată, față de 1,7% media OECD. Există aproximativ un lucrător formal de îngrijire la 100 de persoane de peste 65 de ani, în timp ce media OECD este de cinci.
Mai există și un gol important pentru vârstnicii care nu sunt încă total dependenți. Estimările OECD citate în Barometru arată că, pentru un senior cu venit median, 22,5 ore de îngrijire la domiciliu pe săptămână, corespunzătoare unor nevoi moderate, ar avea un cost echivalent cu 128% din venit înainte de sprijinul public. După sprijin, costul modelat suportat din buzunar rămâne echivalent cu 103% din venitul median.
Ce propune Alianța Binelui Comun
ABC propune ca intervenția să înceapă înainte ca un vârstnic să ajungă într-o situație critică. Printre măsurile prezentate se numără realizarea unui Barometru național anual pentru populația de peste 65 de ani, screening de risc prin medicina de familie și serviciile sociale și contactarea proactivă a seniorilor după momente vulnerabile precum pierderea partenerului, externarea din spital, o cădere sau pierderea autonomiei. Sunt propuse, de asemenea, extinderea transportului social și a serviciilor mobile în mediul rural, un pachet minim garantat de îngrijire la domiciliu pentru nevoi reduse și moderate, sprijin pentru membrii familiei care îngrijesc persoane vârstnice și creșterea numărului de lucrători din îngrijirea de lungă durată.
Un incendiu la un azil de bătrâni din Chile a provocat moartea a 16 rezidenţi VIDEO
Alianța Binelui Comun propune și Indicele ABC al Conectării și Autonomiei Vârstnicilor, un tablou de bord actualizat anual, la nivel național și județean. Acesta ar urma să arate nu doar câte centre sau paturi există, ci câți vârstnici locuiesc singuri, câți nu au pe cine chema la nevoie, cât de accesibile sunt serviciile și dacă ajutorul primit reușește să le păstreze autonomia. Într-o Românie în care peste unul din cinci locuitori are deja cel puțin 65 de ani, întrebarea nu mai este doar cine are grijă astăzi de părinții și bunicii rămași singuri. Este dacă România va reuși să construiască serviciile de care va avea nevoie o populație tot mai îmbătrânită înainte ca singurătatea și lipsa îngrijirii să devină o problemă de masă.
