Societate
DEZVĂLUIRI CUTREMURĂTOARE despre drama profesorului Mencinicopschi în spatele gratiilor: „Ținea în el totul ca să nu ne necăjească”. Avertismentul pe care l-a lăsat românilor, în interviul cu soția și fiica cercetătorului
Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, omul de știință care a reușit să schimbe din temelii percepția românilor despre hrană și viață, a trăit o dramă personală și juridică ce a zguduit profund spațiul public. Condamnat în anul 2014 la opt ani de închisoare în controversatul dosar ICA și eliberat condiționat după mai bine de doi ani, celebrul biochimist a ieșit din detenție complet transformat și măcinat de boli teribile. Apropiații și familia au susținut mereu că sănătatea sa a fost iremediabil distrusă de condițiile inumane din penitenciarele Jilava și Rahova, locul unde frigul și umezeala i-au declanșat o fibroză pulmonară severă care avea să îi fie fatală. Ultimii ani ai vieții i-au fost marcați nu doar de imposibilitatea de a mai respira fără aparate, ci și de o prăbușire materială absolută, familia fiind nevoită să trăiască dintr-o pensie poprită și trăind cu teroarea că va pierde singura casă pe care o mai avea. Această prăbușire este cu atât mai revoltătoare cu cât condamnarea sa a rămas una extrem de contestată, mai ales în contextul în care judecătoarea Camelia Bogdan a fost ulterior găsită vinovată de abuz în serviciu chiar pentru modul în care a judecat respectiva cauză.
Aceste evenimente tulburătoare au fost înfruntate de profesor cu o demnitate uluitoare, el alegând să își protejeze familia de atrocitățile trăite în celulă. Într-un interviu de un puternic impact emoțional în cadrul emisiunii „De-a viața ascunselea”, moderată de Florentina Fântânaru , soția sa, Doina Mencinicopschi, a rupt tăcerea despre atitudinea savantului la vizitele din penitenciar: „deci el nu povestea, nu ne spunea nimic, el ținea în el totul. Deci nu spunea ca să nu ne necăjească”. Tot ea a conturat imaginea omului bun, nealterat de invidii sau sisteme opresive: „Adică un om, în adevăratul sens al cuvântului, adevărat, un om adevărat. […] Foarte bun, în primul rând extraordinar de bun sufletește. Ca om, ca om așa, foarte bun, ca soț nu mai spun… și îi plăcea să ajute pe toată lumea, de fapt”. Ieșirea din închisoare a adus acasă un om slăbit trupește, dar întărit de o trăire spirituală rară, fiica sa, Ioana, povestind momentul premonitoriu dinainte de pierderea libertății: „a avut un vis, și a visat-o pe Maica Domnului, Prodromița. El nu mai auzise de Maica Domnului Prodromița, chiar nu, nu știa ce e, și asta i-a spus, i-a spus «Eu voi veni la tine. Voi veni la tine.»”.
Din acea perioadă de chin și revelație s-a născut o operă absolut monumentală, pe care fiica savantului a descris-o cu maximă precizie: „Dacă aș spune ceva care m-a… m-a impresionat cel mai mult în scrierile lui, au fost acestea mai de din ultima perioadă a vieții lui, pentru că s-a axat mai mult pe partea aceasta și de spiritualitate și cumva a fost un opus, o sinteză… a făcut o legătură între partea științifică și partea aceasta de… de spiritual”. Exact acest veritabil testament lăsat românilor este readus în atenția publicului de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României: cartea „Crezi că știi să trăiești? Alimentația și longevitatea. O nouă abordare holistică”. În paginile volumului, profesorul Mencinicopschi demonstrează științific că omul nu poate fi vindecat ignorând legile divine. Profesorul a propus noțiunea de „eater-tainment”, acel fenomen toxic prin care hrana a devenit un simplu divertisment adictiv. Cu o rigoare tăioasă, savantul demontează mitul colesterolului, arătând că inamicul real care distruge ficatul și induce inflamația silențioasă este excesul de zaharuri rafinate și de fructoză, propunând, în schimb, postul intermitent ca metodă salvatoare de regenerare la nivel celular.
Apariția cărții înseamnă recâștigarea unui manual esențial de supraviețuire, în care cercetătorul atrage atenția inclusiv asupra pericolului „intoxicării digitale”, alienarea virtuală fiind un catalizator mortal al stresului cronic. Efortul Senatului Științific de a reedita această carte confirmă faptul că mesajul profesorului nu a fost niciodată mai relevant decât azi.
Întrebată despre valabilitatea teoriilor tatălui ei, Ioana Mencinicopschi a răspuns: „Foarte actuale. Și sunt prezenți, sunt dovedite și acuma există niște termeni științifici pentru lucrurile pentru care el le numea metaforic, «matrice informațională», dar el o făcea pentru ca oamenii să înțeleagă și să le fie mai la îndemână… Ce ajutor și ce rost ar fi fost dacă folosea termeni pompoși?”.
Astfel, deși sistemul a încercat să-l îngenuncheze trimițându-l după gratii, Gheorghe Mencinicopschi a reușit, prin știință și credință, să lase națiunii sale instrumentele necesare pentru a trăi o viață lungă, demnă și sănătoasă.
