Societate
STUDIU: Generația Z aruncă vina dificultăților cu care se confruntă în viața de zi cu zi pe părinți. Ruperea definitivă a relației cu părinții, o alegere tot mai frecventă în rândul tinerilor
Nu puține sunt cazurile în care reprezentanți ai Generației Z aleg să rupă relațiile cu părinții, pentru a se conecta la o nouă realitate, realitatea lor, și a trăi o viață diferită de cea a părinților. Se întâmplă adesea ca părinții să proiecteze pe copii nereușitele din propriile vieți, punând, astfel, presiune pe copii să împlinească ceea ce ei nu au putut. Însă această presiune îi deturnează pe copii de la drumul lor, de la valorile lor, de la ceea ce își doresc cu adevărat în viață.
În ultimii ani, fenomenul dezvoltării personale a luat amploare. Cabinetele psihoterapeuților și ai coach-ilor de dezvoltare personală sunt pline de oameni de toate vârstele, nemulțumiți de viața lor, care nu și-au găsit rostul și care nu știu încotro se îndreaptă în viață. Aceștia îi ajută pe clienți să identifice rădăcinile problemelor lor, unele dintre aceste rădăcini fiind relațiile cu părinții.
Așa ajung mulți clienți ai acestor coachi să conștientizeze faptul că viața lor a fost dictată de părinți și, pe cale de consecință, să rupă relația cu aceștia.
Un sfert dintre tinerii din Generația Z își învinovățesc părinții pentru problemele de sănătate fizică sau psihică
Potrivit unei cercetări realizate de platforma EduBirdie, 25% dintre reprezentanții Generației Z spun că părinții sunt responsabili pentru problemele lor de sănătate fizică sau psihică. În același timp, 17% cred că experiențele din familie le-au afectat capacitatea de a construi relații sănătoase, iar 15% pun lipsa motivației pe seama modului în care au fost crescuți.
5% dintre respondenți afirmă că părinții sunt vinovați pentru toate lucrurile rele care li s-au întâmplat în viață, scrie New York Post
Aceste opinii sunt tot mai vizibile și pe TikTok, unde numeroși utilizatori vorbesc deschis despre traumele din copilărie și despre relațiile dificile cu familia.
„Cel mai mare defect al meu este că, pentru că părinții mei m-au dezamăgit, mă aștept ca toată lumea să mă dezamăgească”, spune o tânără într-un videoclip devenit viral. Un alt utilizator afirmă că, dacă va ajunge vreodată într-o stare psihică gravă, vina îi aparține mamei sale. Un alt creator de conținut susține că „90% dintre problemele din viață sunt cauzate de părinți”, enumerând exemple precum lipsa resurselor pentru studii, copilăria într-un mediu toxic sau neglijarea nevoilor de bază.
Avertismentul psihologilor: recunoașterea traumelor este importantă, dar nu suficientă
Psihologii atrag atenția că identificarea cauzelor suferinței este un pas esențial în procesul de vindecare, însă nu ar trebui să devină un punct final.
Jessica Anne Pressler, psihoterapeut și autoarea cărții Traitor Within, explică faptul că asumarea faptului că anumite experiențe din copilărie au produs răni emoționale este o etapă necesară.
„Vina îți arată unde este rana, dar nu o vindecă”, spune aceasta.
Citeste si Tinerii din Generația Z vin cu mami și tati la interviu. Care este motivul și ce spun angajatorii
Potrivit acesteia, mulți pacienți nu pot începe procesul de vindecare până când nu își permit să recunoască ceea ce au trăit și să înțeleagă că nu au fost responsabili pentru abuzurile sau neglijența suferite în copilărie.
Ea recomandă ca adulții să privească sincer relația pe care au avut-o cu părinții, nu pentru a rămâne blocați în trecut, ci pentru a înțelege mai bine modul în care acele experiențe le influențează prezentul.
Ruperea relației cu părinții, o alegere tot mai frecventă a reprezentanților GenZ
Studiul arată că 52% dintre tinerii intervievați spun că au fost victime ale abuzului fizic sau verbal din partea părinților. În acest context, aproape unul din zece respondenți afirmă că a rupt definitiv orice contact cu unul dintre părinți.
Jessica Anne Pressler susține, însă, că ruperea definitivă a relației cu unul dintre părinți este justificată doar în situația în care persoana a fost victima unor abuzuri fizice, sexuale sau emoționale și are nevoie să se protejeze.
În schimb, psihologul Pam Manfredo Curtis crede că, acolo unde este posibil, relația dintre părinte și copil ar trebui reparată, nu abandonată. Ea susține că adevărata vindecare apare atunci când adultul înțelege contextul în care părintele său a acționat la momentul respectiv, dezvoltă compasiune și își iartă părintele.
Curtis recomandă o perioadă de distanțare temporară înainte de luarea unei decizii radicale, însă afirmă, totuși, că există situații în care întreruperea definitivă a relației este singura soluție. Cum ar fi situația în care părintele continuă să manifeste comportamente narcisice sau refuză să își asume responsabilitatea pentru abuzurile din trecut.