În general, este acceptată ideea că o rată lunară a creditului ipotecar mai mică sau egală cu banii plătiți drept chirie lunară conduce automat spre alegerea primei opțiuni.
Experții subliniază însă o astfel de abordare simplifică prea mult datele problemei și că trebuie folosită o tehnică de comparare a costurilor pe care le implică chiria și cumpărarea unei locuințe în rate, scriu cei de la aesinternational.com.
Concret, comparația cumpărare casă vs. chirie este bazată, potrivit specialiștilor, pe următoarea formulă:Dacă poți închiria o proprietate similară cu o sumă mai mică decât acest rezultat, închirierea este decizia financiară considerată mai rațională.
Iată, mai jos, și exemple, pentru a înțelege pe deplin utilitatea acestui calcul.
Exemplul 1: Cât pierzi ca proprietar?
Să presupunem că vrei să cumperi un apartament modern de 600.000 de lei (circa 120.000 de euro) într-un oraș mare din România (București, Cluj-Napoca, Timișoara).
600.000 de lei × 4,5% = 27.000 de lei pe an în costuri nerecuperabile. 27.000 lei ÷ 12 luni = 2.250 delei pe lună.
Așadar, dacă poți închiria un apartament identic cu mai puțin de 2.250 lei pe lună (circa 450 de euro, chiria standard pentru acest tip de apartament), atunci închirierea este mai avantajoasă din punct de vedere financiar. Pierzi mai puțini bani prin chirie decât ai face-o prin taxe, mentenanță și costuri de oportunitate obligatorii în calitate proprietar.
Exemplul 2: Conversia chiriei în valoare imobiliară
Să presupunem că ai găsit un apartament de închiriat care îți place enorm, la prețul de 3.000 de lei pe lună (circa 600 de euro).
3.000 de lei × 12 luni = 36.000 de lei pe an. 36.000 de lei ÷ 4,5% (0,045) = 800.000 de lei (~160.000 de euro).
În concluzie, din punct de vedere al costurilor nerecuperabile, a plăti o chirie de 3.000 de lei pe lună înseamnă, matematic, fix deținerea unei locuințe de 800.000 de lei. Dacă un apartament similar de vânzare pe piață costă mai puțin de 800.000 de lei, cumpărarea devine opțiunea financiară preferabilă.
La noi în țară, în cazul împrumuturilor în lei, gradul maxim de îndatorare permis de reglementările Băncii Naționale este de 40 la sută din venitul net, în timp ce pentru creditele în valută este de 20 la sută atât pentru creditele ipotecare, cât şi pentru cele de consum.
Rata maximă de îndatorare este majorată cu 5 puncte procentuale, deci 45 la sută, pentru creditele aferente achiziţionării primei locuinţe ce urmează a fi ocupată de debitor. Gradul total de îndatorare se determină ca pondere a obligaţiilor totale lunare de plată raportate la venitul net lunar, notează libertatea.