Societate
Dacă Rusia atacă NATO, ce se întâmplă cu România? Cine poate fi trimis la război, ce drepturi pot fi restrânse în caz de stare de război
Alerte care schimbă calculele Europei. Serviciile daneze de informații militare au avertizat, într-o evaluare relatată de presa internațională la 24 septembrie 2026, că Rusia ar putea lansa în următoarele luni un atac limitat împotriva unui stat NATO. Riscul este unul prezentat drept „scăzut, dar în creștere”. Scenariile fac referire și la atacuri asupra infrastructurii care sprijină Ucraina, incursiuni militare limitate, sabotaje și atacuri cibernetice capabile să paralizeze servicii esențiale. Miza ar putea fi testarea solidarității NATO și a disponibilității aliaților de a reacționa colectiv.
De altfel, mai mulți oficiali ai serviciilor secrete europene au ridicat problema posibilității unui test iminent al Rusiei asupra NATO, unul dintre ei afirmând că un eventual atac ar putea avea loc „în câteva luni, nu ani”. Premierul Poloniei, Donald Tusk, a declarat în fața parlamentului că evaluările serviciilor secrete sugerează că Rusia ar putea lansa un atac cu drone sau rachete asupra teritoriului NATO în următoarele luni, ca parte a eforturilor de a demonstra că „articolul 5 este mai mult teoretic decât practic”, scrie The Guardian.
Michal Koudelka, șeful serviciului de securitate BIS din Republica Cehă, a declarat că, pe lângă creșterea activității dronelor, o invazie la scară mică a teritoriului NATO la granița cu Rusia ar putea face parte din planurile Kremlinului.
Un astfel de avertisment nu ne duce direct cu gândul cu atacul este inevitabil și nici că România va intra automat în război. Însă ridică o întrebare pe care autoritățile și cetățenii nu o mai pot trata ca un exercițiu teoretic. Ce se întâmplă când amenințarea devine realitate?
Cine declară războiul în România
Legea nr. 355/2009 stabilește, la articolul 2:
„Starea de război reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare care se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic și militar, în vederea exercitării dreptului inerent al statului la autoapărare individuală sau colectivă.”
Concret, nu vorbim doar despre armată, ci despre funcționarea întregului stat.
Parlamentul declară starea de război, în ședință comună, potrivit articolului 6 din Legea nr. 355/2009. Președintele României poate declara mobilizarea parțială sau totală, în condițiile Constituției și cu aprobarea Parlamentului.
În cazul unei agresiuni armate împotriva României, președintele ia măsuri pentru respingerea agresiunii și informează neîntârziat Parlamentul, conform articolului 92 din Constituție. Un atac împotriva unui aliat poate activa mecanismele de apărare colectivă ale NATO. Totuși, articolul 5 nu înseamnă că fiecare stat declară automat război: aliații decid măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv, dacă este cazul, folosirea forței armate.
Cine poate fi chemat în armată. Ce prevede legea
O prevedere importantă se află în Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare.
Articolul 3 alineatul (5) stabilește:
„La declararea mobilizării și a stării de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen devine obligatorie pentru bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini serviciul militar.”
În acest sens, suspendarea serviciului militar obligatoriu pe timp de pace nu înseamnă dispariția obligațiilor militare în situații excepționale.
Categoriile vizate de legislație:
- Bărbații între 20 și 35 de ani: pot fi încorporați obligatoriu, dacă îndeplinesc criteriile legale.
- Tinerii de 18 și 19 ani: pot solicita încorporarea, dar nu intră automat în categoria încorporabililor obligatoriu.
- Rezerviștii și rezerviștii voluntari: pot fi chemați potrivit statutului, evidenței militare și nevoilor de apărare.
- Femeile: pot îndeplini serviciul militar la cerere; nu există încorporare generală obligatorie pentru femei.
- Persoanele fără obligații militare: pot fi solicitate pentru activități civile necesare apărării, în condițiile articolului 90.
- Chemarea nu echivalează automat cu trimiterea pe front. Există proceduri de recrutare, evaluare și repartizare.
Ce se întâmplă cu românii din diaspora
O modificare legislativă a intrat în vigoare în 2026. Legea nr. 5/2026 a introdus articolul 8¹ în Legea nr. 446/2006. Acesta prevede că cetățenii încorporabili și rezerviștii cu domiciliul în România, plecați temporar în străinătate, trebuie să se prezinte la centrele militare în maximum 15 zile calendaristice de la notificarea oficială, în situațiile prevăzute de lege.
Nu este vorba despre întoarcerea automată a tuturor românilor din diaspora. Obligația privește categoriile expres prevăzute și presupune notificarea legală.
Ce drepturi pot fi restrânse în timpul războiului
Articolul 4 din Legea nr. 355/2009 permite restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, cu respectarea Constituției României:
În funcție de măsurile adoptate, populația s-ar putea confrunta cu:
- restricții de circulație și acces în anumite zone;
- evacuări și măsuri obligatorii de protecție civilă;
- obligații de sprijin pentru autorități și structurile de apărare;
- mobilizarea unor companii și resurse economice;
- măsuri speciale pentru protejarea infrastructurii și comunicațiilor.
Restricțiile nu intră automat în vigoare și nu pot fi impuse arbitrar. Articolul 53 din Constituție cere ca restrângerea drepturilor să fie prevăzută de lege, necesară și proporțională.
„(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiunii penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”
Economia în vreme de război. Când apărarea ajunge prioritate națională
Un conflict de acest fel nu afectează doar mediul militar.
Legea nr. 355/2009 permite mobilizarea unor operatori economici și instituții publice pentru susținerea efortului de apărare.
Transporturile, energia, aprovizionarea, industria și serviciile esențiale ar putea deveni priorități strategice. Unele companii ar putea primi sarcini speciale, iar resursele ar putea fi redistribuite potrivit legislației aplicabile.
În prezent, România nu este în război, însă legea arată ce ar urma. Diferența dintre un avertisment al serviciilor și o decizie de mobilizare este una foarte mare. Primul descrie un risc, iar a doua situație aduce obligații juridice concrete pentru stat și cetățeni. România are parte de garanții de securitate NATO, însă apartenența la Alianță nu elimină obligația statului de a se pregăti și nici responsabilitățile populației într-o extremă.
Și problema cea mai mare nu este dacă românii trebuie să se teamă de război, ci dacă statul este pregătit să le explice, înainte de o criză, ce au de făcut.
