Societate
Calendar ortodox 7 mai 2026. Pomenire unei mari minuni, este sărbătoare cu cruce neagră
De

Calendar ortodox 7 mai 2026. La începutul păstoririi Sfântului Chiril, Patriarhul Ierusalimului, în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 7 mai 351, s-a arătat pe cer Sfânta Cruce, de la Golgota până departe deasupra Muntelui Măslinilor.
Ortodoxe
Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim; Sf. Mc. Acachie și Codrat
Greco-catolice
Arătarea pe cer a Sf. Cruci la Ierusalim; Sf. m. Acachie
Romano-catolice
Ss. Roza Venerini, călug.; Ghizela, regină; Anton Pecerski, pustnic
Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim este sărbătorită de Biserică în ziua de 7 mai.
Calendar ortodox 7 mai 2026. Semnul minunat al Sfintei Cruci a apărut la Ierusalim într-o perioadă extrem de încordată pentru Biserică și a făcut ca mulți oameni să creadă și să se boteze.
„După moartea celui întâi între creștini, a binecredinciosului și dreptului împărat Sfântul Marele Constantin, luând împărăția fiul său Constantie și abătându-se la răucredinciosul eres al lui Arie, care hulea pe Fiul lui Dumnezeu, s-a făcut – spre rușinarea ereticilor celor răucredincioși, spre încredințarea necredincioșilor și spre întărirea celor dreptcredincioși – un semn minunat în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, când se prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh. Și s-a întâmplat atunci de era duminica aceea în șapte zile ale lunii mai’. (Viețile Sfinților)
„Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit și s-a întins Crucea cu lungimea sa, ajungând până la muntele Eleonului, care este departe de la Golgota ca la cincisprezece stadii; și se potrivea lățimea Crucii cu lungimea sa. Iar frumusețea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu fața curcubeului, atrăgând astfel privirea tuturor către ea. Deci, toți câți aveau orice lucruri în mâinile lor și cei care erau prin case, lăsându-și toate treburile lor, ieșeau și priveau cu frică spre acel semn preaminunat’. (Viețile Sfinților)
Despre acest semn minunat, patriarhul Ierusalimului (348-386), Chiril, l-a înștiințat pe împărat, sfătuindu-l spre dreapta credință.
‘Iar Hermias Sozomen a scris că, prin acea arătare pe cer a Sfintei Cruci, foarte mulți dintre evrei și păgâni s-au încredințat; și, apropiindu-se cu pocăință de Hristos Dumnezeul nostru, au primit Sfântul Botez și au slăvit cu bună credință pe Hristos, Cel ce este de o ființă cu Tatăl și cu Sfântul Duh’.
Ziua de JOI: Superstițiile și obiceiurile păstrate în popor
La romani, joia este o personificare ce-i poarta numele: „femeie sfântă” (Dorohoi); „fecioara frumoasă, care apără lumea de ploi mari și de grindină” (lași, Tutova); „o femeie sfântă și binevoitoare, sora cu Duminica, Vinerea și Miercurea” etc.
Joia ar locui printre nori, în ceruri (Constanța, lași, Olt), în păduri netaiate și păzite de fecioare (Tutova), de unde își manifestă puterea miraculoasă asupra holdelor, vitelor, bolilor etc. Zonal, joia era, în secolul al XIX-lea, respectată ca o zi de sărbătoare, în Maramures și Bucovina erau interzise șezătorile, în schimb devenea slobodă pentru nunți și în general, pentru dragoste. Sărbătorile și obiceiurile calendaristice sprijină ipoteza că joia a funcționat în spațiul carpato-danubiano-pontic ca sărbătoare a săptămânii, dedicată cultului și odihnei, singură sau alături de duminică.
În repertoriul joilor din calendarul popular mai sunt și Joia Iepelor, Joia Furnicilor, Joia Paparudelor sau a Caloianului, cea mai mare și mai însemnată rămânând Joia Mare din Săptămâna Patimilor.
Este ziua încrederii, comunicării și relaționării în comunitate, dar și un timp foarte bun pentru valorificarea tuturor resurselor, talentelor, cunoștințelor și experienței.
♦ Cine se naşte joi e cu noroc şi negoţitor de boi.”
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor „este o zi bună, în care poţi să începi un lucru”
♦ Se crede că numai duminica şi joia este bine a se cununa; dacă s‑ar cununa cineva în alte zile, apoi acea căsătorie nu va fi fericită.
♦ Joia‑i pentru dragoste.
♦ Joi să speli icoana Maicii Domnului cu busuioc şi să te speli cu apa aceea şi s‑o dai pe flori, pentru dragoste.
♦ Joi îi bine întotdeauna să te lai, să te piepteni, pentru dragoste; să scuturi, să grijeşti în casă, că toţi te iubesc; aceea zi îi a dragostei.
♦ Pentru spălat cămăşile sunt două zile pe săptămână: marţea şi joia.
♦ Joia e bine să se spele pe cap fetele, înainte de a răsări soarele.”
„Se crede că din ouăle puse joia sub cloşcă vor ieşi numai cucoşei.
♦ Unghiile nu se taie decât joia şi sâmbăta; altfel, pe ceea lume le cauţi prin gunoaie mari cât munţii.
♦ Joile după Paşti până la Înălţare se ţin, că-i rău de piatră, bate piatra lanurile.
♦ Cine lucrează în joile după Paşti şi în zilele de Filipi, Dumnezeu porunceşte lui Sf. Petru să trimită din căţeii săi (lupi) să le ia câte o vită din curte.”













