ANAF poate verifica banii primiţi de români de la rudele din străinătate. Ce documente trebuie să prezinte beneficiarii pentru a evita impozitul de 70%
În anumite situații, ANAF poate verifica proveniența fondurilor și poate solicita documente justificative, mai ales atunci când constată diferențe semnificative între veniturile declarate și patrimoniul unei persoane. Dacă sursa banilor nu poate fi identificată în urma verificărilor, autoritatea fiscală poate aplica un impozit de 70%, potrivit Codului fiscal.
Banii trimiși de rude din străinătate sunt neimpozabili
Articolul 62 litera p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal include în categoria veniturilor neimpozabile „sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare și aur financiar, primite cu titlu de moștenire ori donație”.
Prin urmare, o persoană care primește bani de la părinți, copii sau alte rude stabilite în străinătate nu datorează impozit pe venit dacă transferul reprezintă o donație.
De exemplu, sumele trimise de un român care lucrează în altă țară pentru întreținerea părinților sau pentru sprijinirea financiară a altor membri ai familiei nu sunt impozabile atunci când au natura unor donații.
Pentru aceste transferuri nu există nici obligația depunerii Declarației unice.
Când trebuie declarați banii primiți din străinătate
Regimul fiscal este diferit dacă sumele reprezintă venituri obținute din activități profesionale, prestări de servicii, chirii sau investiții.
Astfel, o persoană cu rezidența fiscală în România care primește bani de la o companie străină pentru servicii prestate poate avea obligația declarării și impozitării veniturilor respective.
Tratamentul fiscal depinde de natura activității, de rezidența beneficiarului și de eventualele convenții internaționale pentru evitarea dublei impuneri.
În ce condiții poate ANAF verifica transferurile bancare
Chiar dacă donațiile nu trebuie declarate, inspectorii fiscali pot solicita explicații privind proveniența banilor în cadrul unei verificări a situației fiscale personale.
Potrivit Codului de procedură fiscală, autoritățile pot analiza tranzacțiile bancare, cheltuielile, bunurile deținute și modificările patrimoniului pentru a identifica eventuale diferențe între veniturile cunoscute și situația financiară reală.
În cazul transferurilor între rude, documentele bancare, mesajele dintre persoanele implicate sau alte înscrisuri care confirmă natura donației pot constitui dovezi relevante.
Când se aplică impozitul de 70%
Articolul 117 din Codul fiscal prevede că veniturile constatate de autoritățile fiscale, a căror sursă nu poate fi identificată, sunt supuse unei cote de impozitare de 70%, aplicată asupra bazei impozabile ajustate.
Această cotă nu se aplică automat banilor primiți din străinătate și nici transferurilor între membrii aceleiași familii.
De asemenea, impozitul de 70% nu vizează fondurile a căror proveniență a fost identificată și care se încadrează în categoriile de venituri impozabile sau neimpozabile prevăzute la articolele 61 și 62 din Codul fiscal.
Prin urmare, dacă beneficiarul poate demonstra că sumele provin dintr-o donație, acestea nu sunt supuse impozitării.
Cota de 70% poate fi aplicată numai în urma procedurilor legale de verificare, atunci când autoritățile fiscale nu reușesc să identifice sursa veniturilor.